articol publicat in "Economie si administratie locala" nr.8 august 2009 au - supliment la Tribuna Economica
www.tribunaeconomica.ro
Recent EUROSTAT a publicat o interesantă situaţie privind locuirea in UE 1) .
Constatăm că locuirea în România este „atipică”.
Faţă de media în UE, ponderea proprietarilor este mult mai mare – 96% faţă de 65% în UE. Cum s-a ajuns la această situaţie ? Vânzarea foarte ieftină a apartamentelor din blocuri făcută la începutul anilor 90 este factorul determinant 2) . Acest lucru face ca ponderea chiriaşilor care plătesc preţul pieţei să fie infimă – 1% faţă de 21% media în UE. Această valoare este însă deformată de faptul că puţine dintre contractele de închiriere sunt înregistrate oficial. Fenomenul este specific mai ales în mediul urban, în marile oraşe. Şi chiar contractele înregistrate sunt sub-evaluate. În urmă cu doi ani am participat în calitate de secretar de stat la elaborarea unui „Pachet de Legi ale locuirii” iniţiat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Din păcate Proiectul a fost amânat după decembrie 2008. Este foarte necesar să avem o legislaţie nouă, coerentă a problemelor locuirii, adaptată la o economie şi o societate modernă. Acest Pachet conţinea şi o Lege privind relaţiile dintre proprietari şi chiriaşi, unul dintre obiective fiind „legalizarea” situaţiei actuale din acest domeniu.
Dacă analizăm situaţia din celele 10 ţări membre UE care au fost „pe vremuri” socialiste, observăm – paradoxal – că ponderea proprietarilor este mult peste media UE27, peste ponderea proprietarilor în „vechile ţări capitaliste”. Doar Polonia este cu 58% sub media UE27. În Polonia însă este cea mai mare pondere a familiilor celor ce beneficiază de „locuire gratuită”, subvenţionată – 38%. Explicaţia fenomenului constă în politicile populiste de la începutul anilor 90 prin care s-au vândut foarte ieftin apartamentele din proprietatea statului. În ţările occidentale, majoritatea proprietarilor sunt în mediul rural, marea pondere în blocurile din urban fiind chiriaşii.
La o analiză superficială a datelor mai sus prezentate s-ar putea crede că locuim „bine” în România. Suntem aproape toţi proprietari. În realitate calitatea locuirii este deficitară.
Câteva sunt problemele acute :
- locuinţele pentru noile familii tinere cu venituri sub medie. Programul „Prima Casă” nu se adresează celor cu venituri mici, insolvabili pentru accesarea de credite
- suprafeţele mult sub media UE a apartamentelor de bloc construite înainte de 1990.
- reabilitarea termică a locuinţelor. Am participat în septembrie 2008 la o Conferinţă a ONU pe tema locuirii. Reprezentantul Federaţiei Chiriaşilor a subliniat o problemă reală, în contextul în care ponderea chiriaşilor în mediul urban din Occident este foarte mare : cei care fac cheltuielile de reabilitare termică sunt proprietarii, iar beneficiarii sunt locatarii/chiriaşii. Problema se poate rezolva doar prin finanţare publică. Sunt opinii în instituţiile UE că subvenţionarea reabilitării este „ajutor de stat” , „intervenţie în piaţă”. Programul iniţiat de fostul Guvern şi continuat de actualul este o soluţie, dar sunt de reabilitat peste 80.000 de blocuri – milioane de apartamente. Şi chiar dacă s-a modificat ponderea costurilor suportate de proprietari de la 33% la doar 20%, familiile cu venituri mici nu vor accesa acest program. Iar în blocurile vechi din România structura socială este foarte diversă, situaţia financiară precară a unor proprietari blocând orice fel de reabilitare, nu numai cea termică.
- amenajarea urbanistică a zonelor rezidenţiale este deficitară. Mai ales în oraşe sunt mari probleme de circulaţie, probleme cu parcările, lipsa spaţiilor de joacă pentru copii şi a zonelor de agrement, a spaţiilor verzi.
- serviciile publice – alimentarea cu apă, canalizare, colectarea selectivă a deşeurilor, termoficarea. În unele localităţi sunt probleme mari şi cu transportul public
Rezolvarea acestor probleme este posibilă doar prin parteneriate reale între autorităţile guvernamentale, consiliile locale şi proprietari/asociaţiile de proprietari. Finanţările europene – pe axele de mediu sau de proiecte integrate de dezvoltare urbană – sunt doar un sprijin , efortul financiar intern fiind cel ce va rezolva marile probleme ale locuirii.
|
| Familii în funcţie de modul de locuire, % | Familii în funcţie de tipul de ocupare, % | |||||
| Apartamente | Case individuale | Case în co-proprietăţi | Proprietari | Locatari plătind preţul pieţei | Locatari plătind o chirie redusă | Locuire gratuită | |
| UE27* | 46 | 30 | 22 | 65 | 21 | 8 | 7 |
| Bulgaria | : | : | : | : | : | : | : |
| Cehia | 56 | 34 | 10 | 72 | 5 | 19 | 4 |
| Estonia | 69 | 27 | 4 | 83 | 6 | 2 | 10 |
| Letonia | 72 | 23 | 5 | 84 | 6 | 7 | 4 |
| Lituania | 59 | 32 | 9 | 89 | 1 | 2 | 7 |
| Ungaria | 35 | 57 | 8 | 87 | 3 | 4 | 6 |
| Polonia | 55 | 40 | 5 | 58 | 3 | 1 | 38 |
| România | 41 | 56 | 3 | 96 | 1 | 1 | 2 |
| Slovenia | 31 | 65 | 4 | 80 | 6 | 2 | 12 |
| Slovacia | 53 | 45 | 2 | 89 | 9 | 1 | 2 |
________
1) EUROSTAT - STAT/09/95 26 iunie 2009 – « Consumatorii în Europa »
2) Horia Irimia – „Locuinţe şi locuire” în „Economie şi administraţie locală” nr.9 septembrie 2007
